Cât durează recunoașterea unei calificări și cum îți planifici plecarea

Durata procedurii de recunoaștere este una dintre cele mai mari surse de nesiguranță pentru cei care pleacă să lucreze într-o profesie reglementată. Directiva actuală stabilește doar limite generale. Autoritatea țării gazdă are o lună ca să confirme primirea dosarului și să semnaleze actele lipsă, apoi trei luni de la dosarul complet ca să decidă, cu posibilitatea prelungirii cu încă o lună. În practică, procedura poate dura mult, iar solicitantul nu află ușor unde s-a blocat.

Propunerea Comisiei Europene de modificare a directivei înlocuiește aceste limite generale cu termene pentru fiecare etapă. Autoritatea țării gazdă verifică dosarul și semnalează documentele lipsă în cel mult o săptămână de la depunere. În cel mult o săptămână după ce dosarul este complet, ea trebuie să ceară autorităților din România orice confirmare sau atestare necesară. Autoritatea română are două săptămâni să răspundă, cu o prelungire posibilă de încă două săptămâni pentru anumite proceduri. După ce solicitantul este anunțat că dosarul este complet, decizia motivată trebuie adoptată în două săptămâni. Termenul se poate prelungi cu patru săptămâni în sistemul general de recunoaștere și în cazurile în care recunoașterea se face pe baza experienței profesionale. Pentru profesiile cu recunoaștere automată, adică medic, asistent medical generalist, moașă, stomatolog, farmacist, medic veterinar și arhitect, întreaga procedură ar putea dura doar câteva săptămâni. Atât decizia, cât și lipsa unei decizii în termen pot fi contestate potrivit legii statului gazdă.

Noile termene se vor aplica abia după adoptarea directivei și după expirarea perioadei de transpunere. Până atunci, planificarea plecării trebuie făcută după regulile actuale. Câteva lucruri ajută mult. Cererea de recunoaștere trebuie depusă cât mai devreme, de preferat înainte de demisie sau de mutare. Locul de muncă din România nu ar trebui părăsit înainte ca recunoașterea să fie obținută sau măcar ca procedura să fie clar avansată. Este util ca angajatorul străin să știe de la început că recunoașterea este în curs, iar o eventuală dată de începere să țină cont de asta. Toate confirmările de primire, cererile de completare și răspunsurile autorităților trebuie păstrate, cu datele lor, pentru că sunt baza oricărei contestații ulterioare. Dacă autoritatea din țara gazdă nu respectă dreptul european sau tărăgănează nejustificat procedura, lucrătorul poate apela gratuit la rețeaua SOLVIT, care rezolvă astfel de probleme prin cooperare între administrațiile naționale, fără proces.