Două familii normative distincte

ONG-urile și sindicatele nu sunt categorii diferite ale aceleiași specii, ci operează în ecosisteme normative paralele.

Distincția dintre regimul juridic al organizațiilor neguvernamentale și cel al organizațiilor sindicale reflectă o separație structurală între două logici normative, mai exact logica libertății generale de asociere în scopuri non-patrimoniale și logica libertății sindicale ca drept fundamental specific pieței muncii.

Organizațiile neguvernamentale se nasc în ordinea juridică a dreptului privat, în baza normelor generale privind asociațiile și fundațiile. Libertatea fondatorilor de a defini scopul este largă, cu limitele prevăzute de lege în materie de legalitate și compatibilitate cu ordinea publică. Regimul juridic standard consacră faptul că organizația nu se confundă cu membrii săi, că acumulările patrimoniale nu pot fi distribuite membrilor sub formă de beneficii personale și că toate veniturile sunt afectate realizării obiectivelor stabilite în statut.

Organizațiile sindicale aparțin unei familii normative speciale, legată de Constituție, de legislația muncii și de standardele internaționale ale Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și negocierea colectivă. Sindicatul nu poate fi constituit pentru un scop generic, acesta are un scop esențial determinat de legiuitor, acela de a promova, reprezenta și apăra drepturile și interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor în raportul de muncă sau în raporturile juridice conexe. Acest scop singular justifică un regim în care sindicatele, deși entități private autonome, dobândesc prerogative de ordin public și anume dreptul de a negocia contracte colective cu efecte care depășesc sfera membrilor, dreptul de a participa la organisme tripartite și dreptul de a declanșa forme juridice de conflict colectiv.

Diferențele se manifestă pe mai multe paliere. La constituire, ONG-urile nu trebuie să demonstreze un criteriu ocupațional sau o reprezentativitate profesională, în timp ce sindicatele au cerințe de componență strâns legate de statutul de salariat și de perimetrul de reprezentare la nivel unitate, grup de unități, sector sau profesie. În privința scopului, ONG-urile au o finalitate variabilă, supusă amendării statutare relativ libere, în timp ce sindicatele au un scop fix în esență, care nu poate fi deturnat spre activități străine misiunii fără riscul pierderii legitimității.

Mai există o diferență esențială pentru înțelegerea rolurilor, aceea dintre capacitatea de a recomanda și capacitatea de a co decide. Sindicatul negociază norme particularizate cu forță juridică obligatorie pentru angajator și salariați. ONG-ul promovează norme generale, politici sau practici prin mijloace de influență fără caracter juridic obligatoriu. Punctele de contact dintre cele două familii respectiv cooperarea civică, proiectele comune, coalițiile tematice,sunt reale și utile, dar substituția de roluri nu este posibilă fără a altera echilibrul instituțional al dialogului social.