Imunizarea la schimbările climatice - elemente explicative

Atenuarea și adaptarea la schimbările climatice este unul dintre principiile de bază cu privire la dezvoltarea durabilă. Schimbările climatice constituie o realitate care trebuie să fie gestionată într-o manieră în care nimeni nu este lăsat în urmă și în care există un control asupra costurilor eficienței modalității în care se răspunde față de schimbările climatice.

Atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice vizează pregătirea comunităților și a cetățenilor pentru a face administra și a face față impactului generat de schimbările climatice iar pentru a face față și a atenua impactul schimbărilor climatice dezvoltării locale. În acest sens, se impune atașarea conceptului de reziliență la nivelul proceselor de dezvoltare locală, concept care vizează inclusiv gestionarea situațiilor care pot avea caracter extrem cu privire la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice.

Problematica schimbărilor climatice nu mai reprezintă astăzi o supoziție sau ceva care fără o aplicabilitate concretă, schimbările climatice reprezintă astăzi o realitate concretă și imediată. Schimbările climatice se regăsesc astăzi în toate piețele și structurile de producție  acestea având o aplicabilitate transversală. Aplicabilitatea la care facem referire vizează adaptarea la acestea într-o manieră în care activitatea de producție dar și modalitatea în care ne desfășurăm activitatea nu suferă modificări semnificative. În ciuda unei prezențe din ce în ce mai importante în viața noastră schimbările climatice au nevoie de un efort suplimentar în a fi înțelese de către actorii societății și nu în ultimul rând de a fi sprijinite de societate în general astfel încât procesul de imunizare să fie unul real.

În termeni generali imunizarea la schimbările climatice poate fi abordată prin prisma a două elemente respectiv capacitatea de menține producția în condiții climatice volatile precum și asigurarea unei activități neutre din punct de vedere climatic.  Este importantă combinarea celor două elemente ambele fiind de natură să asigure o imunizare coerentă a schimbărilor climatice. Impactul direct asupra producției vizează în mod imediat accesul la materii prime, unul dintre exemplele cele mai la îndemână se referă la apă aceasta fiind puternic afectată de schimbările climatice pe fondul fenomenului de încălzire globală. De asemenea, multe aspecte ale schimbărilor climatice sunt asociate cu anumite niveluri de incertitudine precum cauze, efecte, prognoză și altele asemenea, evoluția climei este indubitabilă și necesită acțiuni urgente.

Adaptarea la schimbările climatice constituie una dintre cele mai mari provocări din ultimii 50 de ani. Provocarea derivă din faptul că acestea afectează toate caracteristicile societății de la mediul de afaceri până la modul în care ne trăim viața. Schimbările climatice au fundamentat conceptul de noua economie acesta vizând asigurarea unui cadru de dezvoltare care valorizează atât nevoile actualei generații cât și cele ale generațiilor viitoare. Impactul schimbărilor climatice este resimțit diferit de la o regiune la alta dar și de la un sector economic la altul. Fiind conștientă de nevoia atenuării riscului generat de schimbările climatice, Comisia Europeană și a propus prin intermediului unui cadru amplu de strategii și demersuri să devină reziliență din punct de vedere climatic până în anul 2050. Una dintre condițiile atingerii acestui obiectiv vizează realizarea unei economii neutră din punct de vedere climatic respectiv o economie care nu afectează mediul înconjurător. Abordarea strategică a Comisiei Europene vizează transformarea acestui risc în oportunitate prin asumarea rolului de lider mondial în această privință. Această abordare derivă din faptul că schimbările climatice nu reprezintă o problemă statală sau o problemă care poate fi izolată la nivelul unui anumit teritoriu. Răspunsul la schimbările climatice este dat de cooperarea internațională, nicidecum într-o manieră solitară de un singur stat. Uniunea Europeană își propune astfel să facă adaptarea Europei, implicit și a României, mai inteligentă, rapidă, sistemică inclusiv printr-o intensificare a eforturilor internaționale în acest sens. Una dintre problemele generate de schimbările climatice vizează faptul că în acest moment nu se cunosc foarte multe date despre schimbările climatice și nici amplitudinea riscului generat de acestea. Eforturile Uniunii Europene vizează astfel inclusiv identificarea caracteristicilor riscurilor generate de schimbările climatice respectiv modalități concrete de gestionarea a acestor riscuri. Rațiunea acestui demers este legată de faptul că pierderile economice generate de schimbările climatice sunt foarte mari. Temperaturi extreme, vreme severă, inundațiile sunt câteva dintre expresiile schimbările climatice generând pierderi semnificative în mai multe sectoare economice.

Discuțiile despre schimbările climatice nu au un caracter de noutate însă problema a crescut în intensitate pe fondul acutizării acestor schimbări. Unul dintre documentele importante cu privire la schimbările climatice și mediul înconjurător este Protocolul de la Kyoto. Acesta a fost negociat în 1997 și a vizat 160 de țări. Protocolul viza reducerea emisiilor poluante cu 8% în perioada 2008-2012 în comparație cu cele din 1990. Ulterior acestuia a fost negociat și semnat Acordul de la Paris.  Acesta a vizat reducerea internă netă a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 în comparație cu nivelul din 1990. Abordarea liderilor Uniunii Europene cu privire la Acordul de la Paris viza stimularea și  creșterea economică durabilă, crearea  de locuri de muncă, generarea de beneficii pe planul sănătății și al mediului pentru cetățeni dar și o asigurarea unei contribuții clare la competitivitatea pe termen lung a economiei Uniunii Europene la nivel mondial prin promovarea inovării în tehnologiile verzi. Așadar, Uniunea Europeană dorește asigurarea unei sinergii clare între provocările generate de schimbările climatice și creșterea economică respectiv bunăstarea propriilor cetățeni. În mod evident, un astfel de demers presupune, înainte de toate un proces de adaptare atât a cetățenilor cât și a mediului de afaceri și a societății în general deoarece o economie neutră din punct de vedere climatic presupune înainte de toate o economice care pune pe primul loc echilibrul și nu profitul. O astfel de economie este una care asigură producții mai reduse dar și posibilitatea recuperării investițiilor pe termen mai lung.

Principiile adiționale care vizează imunizarea la schimbările climatice pot fi considerate următoarele:

1.         Principiul acțiunilor preventive, acesta vizând că prevenția este mai puțin costisitoare și mai ușor de gestionat în viitor. Procesele de imunizare a schimbărilor climatice  trebuie să integreze acest principiu, într-o manieră directă. Deși acest principiu este unul rațional prevenția este adesea generatoare de costuri astfel că rezistența față de acest principiu poate fi semnificativă în anumite situații.

2.         Principiul precauției, principiul fiind o consecință a dezbaterilor pe marginea impactului generat de deteriorarea mediului înconjurător. O perioadă semnificativă schimbările climatice au fost puternic contestate în sensul în care acestea au fost considerate mai degrabă o limitare generatoare de costuri. Principiul vine astfel să pună sănătatea umană sau nevoia protecției mediului înconjurător pe primul loc chiar și atunci când nu există dovezi științifice clare.

3.         Principiul protecției mediului înconjurător, acesta vizând ca orice măsură sau instrument legislativ trebuie să pună pe prim plan protecția mediului înconjurător cu toate valențele care derivă din acest demers.

4.         Principiul rectificării poluării la sursă, acesta vizând asigurarea unei abordări care presupune înlăturarea cauzei pentru a evita efectul.

5.         Principiul integrării prevede ca toate politicile și măsurile care urmează să fie realizate trebuie să asigure integrarea problematicii schimbările climatice.

6.         Principiul proximității vizează transferul problematicii schimbărilor climatice la nivel local deoarece mare parte din legislația europeană este implementată la nivelul comunităților locale.  Nu în ultimul rând, chestiuni importante pentru problematica mediului înconjurător au o legătură directă cu comunitățile locale, un exemplu concret în acest sens fiind managementul deșeurilor.

7.         Principiul poluatorul plătește este unul dintre cele mai importante principii din arhitectura de principii specifice politicii de mediu. În linii foarte generale acesta vizează ca responsabilul pentru poluare să suporte consecințele astfel acesta devine mai preocupat să nu polueze. Într-un cadru industrial principiul vizează că entitățile care poluează să plătească suplimentar astfel că ele vor deveni mai preocupate de tehnologii mai puțin poluante pentru a reduce costurile.

8.         Principiul etic, acesta vizând  faptul că obiectivele și interesul oamenilor nu reprezintă mod imperativ necesar singura valoare. De exemplu, ecosistemele naturale nu trebuie neapărat să genereze o valoare imediată pentru om

9.         Principiul bunăstării acesta vizând faptul că un mediu sănătos generează în mod automat un cadru pentru bunăstarea pe termen lung a oamenilor implicit și sănătatea acestora.

10.       Principiul economic, acesta vizând un echilibru între interesele economice și cele de altă natură, raționalitatea fiind trăsătura de bază a viitorului model economic, raționalitatea inclusiv în relația cu mediul înconjurător.

Discuțiile cu privire la schimbările climatice trebuie abordate în strânsă corelare cu inegalitățile și cu nivelul de sărăcie. Abordarea vizează, înainte de toate faptul că riscul schimbărilor climatice contribuie la creșterea și acutizarea inegalităților dintre regiuni. Afirmația vizează inclusiv inegalitățile dintre urban și rural astfel că schimbările climatice pot contribui într-o manieră directă la depopularea mediului rural și la consolidarea sărăciei în mediul rural. Un exemplu concret în acest sens sunt persoanele ocupate în agricultura de subzistență în sensul în care acestea vor fi în mod direct afectate de creșterea temperaturilor astfel că producția agricolă va scădea existând riscul ca acestea să nu mai fie capabile să trăiască din ceea ce cultivă în propriile gospodării. Mai multe persoane se vor regăsi în situații de sărăcie și vor avea dificultăți în a-și asigura un nivel al veniturilor decent.  Într-un context marcat de sărăcie și inegalitate este extrem de dificil să generezi dezvoltare astfel că atât inegalitatea cât și sărăcia constituie elemente cu caracter de risc care derivă din schimbările climatice. Un alt efect generat de schimbările climatice vizează sănătatea populației. Creșterea temperaturilor a generat noi mutații pentru anumiți viruși care pot ataca atât plantele cât și animalele și oamenii.  Un exemplu concret este COVID 19, un virus care a fost puțin abordat între trecut dar care a ridicat provocări semnificative la nivelul populației. COVID 19 nu este un virus generat de schimbările climatice însă este un exemplu unui  impact global similar cu cel care poate fi generat de schimbările climatice.

Impactul schimbărilor climatice este unui multilateral acesta fiind imposibil de anticipat în aceste momente însă asigură o expunere semnificativă pe valorile sindicale și implicit poate constitui parte integrantă a dialogului social și negocierilor colective. Tocmai pentru a face față viitoarelor provocări și riscuri care pot apărea pe fondul schimbărilor climatice actorii interesați ai dezvoltării trebuie să se implice prin demersuri concrete în vederea pregătirii rezilienței și adaptării societății la aceste provocări. Suntem astăzi într-o perioadă de tranziție, aceasta fiind numită de documentele strategice ca fiind o tranziție climatică.  În orice perioadă de tranziție, pentru ca aceasta să fie realizată în parametri corecți trebuie să fir avute în vedere persoanele vulnerabile în primul rând deoarece acestor persoane le va fiu foarte greu să se adapteze la noile realități. Impactul negativ din punct de vedere social trebuie să fie luat în calcul la nivelul strategiilor de dezvoltare locală avute în vedere deoarece acestea sunt imperativ necesare consolidării de noi proiecte antreprenoriale care să contribuie la generarea de valoare adăugată la nivel local. De asemenea, accesul la capital și la tehnologii de producție prietenoase cu mediul reprezintă de asemenea elemente importante pentru consolidarea unei economii care să țină cont de provocările legate de mediul înconjurător.

Modalitatea de influențare a schimbărilor climatice este una profundă la nivelul relațiilor de muncă această nișe de elemente fiind legitime pentru interacțiunea dintre sindicate și patronate. Un exemplu concret în acest sens cu privire la impactul schimbărilor climatice este norma de muncă în condiții de căldură importante. În această situații trebuie asigurate provizii de apă pentru salariați, programul de lucru trebuie redus iar toate acestea pun presiune pe productivitatea afacerii și implicit pe veniturile salariaților mai târziu. Așadar, imunizarea la schimbările climatice este imperativ necesară a fi realizat în cadrul negocierilor de contracte colective și instituției dialogului social demers care trebuie să ia în calcul inclusiv protejarea interesului salariaților concomitent cu asigurarea unor măsuri concrete de protecție socială în cazuri excepționale.

Imunizarea la schimbările climatice este un proces care trebuie asumat de către toți actorii interesați inclusiv de către angajați și entitățile sindicale iar acest lucru nu poate fi realizat decât în interiorul dialogului social. Expunerea valorilor sindicale pe efectele schimbărilor climatice constituie elemente de legitimitate pentru dialogul social și negocierile colective. Principalele modalități de integrare a principiului în cadrul instituției dialogului social și a negocierilor colective sunt următoarele, cu titlu de exemplu:

1. Asumarea unor programe graduale de investiții, generare de competențe respectiv a unui plan care să contribuie în mod direct la imunizarea la schimbările climatice;
2. Alocarea de resurse dedicate compensării pierderilor generate de imperativitățile procesului de imunizare la schimbările climatice;
3. Stabilire unui plan de acțiuni concrete pentru angajați în vederea generării de competențe verzi la locul de muncă;
4. Utilizarea principiilor specifice protecției mediului înconjurător în relația cu furnizorii sau chiar cu clienții afacerii;
5. Dezvoltarea de structuri de monitorizare și testare interne sau externe care să vizeze progresul și implementarea acțiunilor care vizează imunizarea la schimbările climatice;
6. Organizarea de sesiuni de bune practici și alocarea de resurse pentru implementarea de noi proceduri flexibile în vederea continuării producției în condiții climatice atipice;
7. Asigurarea unor proceduri de achiziții care nu țin cont în mod exclusiv de criterii de eficiență însă acestea vizează inclusiv elemente care țin de condiții de producție astfel încât acestea să poată fi utilizate în condiții de volatilitate climatică;
8. Stabilirea la nivelul contractului colectiv de muncă de prevederi sau chiar a unui capitol care vizează imunizarea la schimbările climatice.