Marea Neagră - securitate maritimă, pescari și dimensiunea socială care lipsește

Comunicarea COM(2026) 82 tratează Marea Neagră ca pe o componentă a arhitecturii de securitate europene. România și Bulgaria au împreună o coastă la Marea Neagră de peste 600 de kilometri, mărginind un bazin maritim pe care îl împart și cu Ucraina și Rusia.

Documentul precizează că obiectivele și preocupările de securitate sunt la fel de importante în regiunea Mării Baltice și în cea a Mării Negre, având în vedere continuumul de prosperitate și securitate interconectat dintre ele, așa cum a fost evidențiat în noua strategie pentru o regiune a Mării Negre stabilă și sigură. Comisia se declară pregătită să sprijine înființarea unui Hub UE pentru Securitatea Mării Negre, menit să consolideze securitatea și reziliența regiunii pe termen scurt și lung.

Susținem această inițiativă. Solicităm însă ca ea să nu fie exclusiv militară.

Costul uman al minării

Comunicarea conține o singură propoziție despre pescuit: minarea Mării Negre a dus la costuri de transport maritim mai mari și la perturbări ale pescuitului local în regiunile UE care o mărginesc.

Această propoziție acoperă o realitate socială substanțială. Comunitățile pescărești de pe litoralul românesc și din zona Deltei Dunării depind de o activitate deja fragilă, sezonieră și expusă. Restrângerea zonelor de pescuit, creșterea costurilor de asigurare și de operare și incertitudinea privind siguranța navigației afectează direct venitul acestor gospodării.

Comisia menționează că, pentru a atenua impactul negativ al războiului din Ucraina asupra sectorului pescuitului, acvaculturii și prelucrării, au fost introduse măsuri specifice de sprijin financiar în situații de criză în cadrul Fondului European pentru Afaceri Maritime, Pescuit și Acvacultură.

Este necesar să verificăm, împreună cu autoritățile române, în ce măsură aceste măsuri au ajuns efectiv la beneficiarii din România și care au fost obstacolele administrative.

Dimensiunea ocupațională a securității maritime

Un hub de securitate a Mării Negre are sens dacă include, alături de componenta militară și de cea de infrastructură, o componentă socială și ocupațională.

În bazinul Mării Negre lucrează, sub pavilion românesc sau străin, marinari români, personal portuar, echipaje de remorchere și pilotaj, lucrători din acvacultură și prelucrare, personal din serviciile de căutare-salvare. Toți aceștia operează într-un mediu în care riscul s-a modificat structural după 2022.

Solicităm ca mandatul Hub-ului UE pentru Securitatea Mării Negre să includă:

1Evaluarea riscurilor ocupaționale specifice  pentru lucrătorii maritimi și portuari din bazin, într-un context de securitate modificat.

2. Consultarea federațiilor sindicale  în elaborarea măsurilor operaționale.

3. Un mecanism de compensare accesibil  pentru pescarii și micii operatori afectați de restricțiile de navigație, cu proceduri simplificate.

4. Includerea reprezentanților lucrătorilor în structurile de guvernanță ale hub-ului.

 Coerența cu restul politicilor

Comisia invită regiunile de frontieră să direcționeze investițiile către desfășurarea infrastructurii de navigație terestră pentru consolidarea rezilienței la interferențe și către rețele de fibră optică. Este relevant pentru siguranța navigației, având în vedere că documentul enumeră printre amenințările hibride interferența cu frecvențele radio, în special bruiajul și falsificarea semnalelor sistemelor globale de navigație prin satelit.

Un semnal GNSS bruiat nu este o problemă abstractă. Este o problemă de siguranță pentru echipajul de pe punte.

Securitatea Mării Negre înseamnă, în ultimă instanță, securitatea celor care trăiesc și muncesc din ea.