Poluatorul plătește - relația cu dialogul social

Tranziția climatică către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon este una dintre cele mai provocatoare procese existente la nivelul societății deoarece generează modificări semnificative la nivelul modalității în care ne vom trăi viața. Nevoia unei economii cu amprentă neutră de carbon sau neutră din punct de vedere climatic este una care are la bază responsabilitatea față de generațiile viitoare. Consumul accentuat dar și creșterea populației constituie elemente care pun presiune semnificativă pe limitele planetei noastre astfel că întregul model economic și social viitor trebuie să se desfășoare în parametri acestor limite. Identificarea unei soluții conforme cu principiile economiei de piață dar care să fie acceptată de societate în general a constituit o preocupare pentru actorii interesați. Discuțiile despre durabilitatea dezvoltării au trebuit astfel să fie integrate în principiile economiei de piață astfel că s-a agreat ca unele dintre principiile care să contribuie la atingerea țintelor asumate la nivelul protocolului de la Paris, unul dintre cele mai importante protocoale cu incidență asupra mediului înconjurător,  este poluatorul plătește. 

Principiul poluatorul plătește constituie parte integrantă a conceptului de dezvoltarea durabilă. De altfel, dezvoltarea durabilă este un concept mult mai larg care integrează toate principiile care vizează mediul înconjurător. Dezvoltarea durabilă presupune, așa cum a mai fost menționat, asigurarea unui proces de dezvoltare care este durabil în sensul în care durabilitatea este prevăzută în termeni generaționali astfel că așteptările de strategiile de dezvoltare să vizeze inclusiv nevoile generațiilor viitoare. Mai mult decât atât, dezvoltarea durabilă presupune o îmbinare sinergică a 3 direcții extrem de importante după cum urmează:

•  Direcția ecologică, aceasta fiind și cea mai cunoscută în asociere cu dezvoltarea durabilă. Aceasta este cea mai sinergică direcție în ceea ce privește principiul poluatorul plătește în sensul în care vizează asigurarea unui cadru de consum stabil mai exact asigurarea unui nivel al consumului adaptat la nevoile actuale și la cele viitoare. În același timp, asigurarea unui cadru de producție sustenabil dar și produse sustenabile reprezintă un element important pentru protecția mediului înconjurător. Conservarea resurselor naturale dar și asigurarea unui management adecvat care să vizeze atât actualele generații cât și generațiile viitoare reprezintă un obiectiv care trebuie să beneficieze de o abordare recurentă. Utilizarea surselor de energie verzi în procesele de producție dar și reducerea numărului de consumatori vulnerabili de energie sunt elemente cu statut de obiectiv principal în ceea ce privește dezvoltarea durabilă.
• Direcția economică vizează asigurarea unui cadru de progres și dezvoltare economică și socială care nu pune în pericol generațiile viitoare. Provocările viitoare în ceea ce privește durabilitatea economică sunt extrem de mari astfel că procesul de durabilitate economică trebuie să ia în calcul provocări precum eficiența energetică, tranziția climatică sau tranziția digitală într-o manieră în care nimeni nu este exclus din acest proces.
• Direcția socială este relativ mai puțin cunoscută însă extrem de importantă. În linii generale, un proces de dezvoltare din care numai unii beneficiază nu este unul care să fie sustenabil. Gestionarea inegalităților, asigurarea unui loc în societate și în procesele de dezvoltare economică pentru toată lumea, în special pentru peroanele vulnerabile, schimbarea demografică sau sănătatea publică constituie elemente care constituie parte integrantă a direcției sociale și care trebuie abordate în procesele de dezvoltare durabilă.

Principiile care stau la baza dezvoltării durabile sunt relativ diferite de principiile unui proces de dezvoltare clasic acestea vizând o abordare diferită în ceea ce privește caracteristicile dezvoltării pe termen lung, câteva dintre aceste principii sunt menționate mai jos:

• Echitate între factorii de producție, persoane și generații;
• Abordare corectă din punct de vedere moral;
• Abordare pe termen lung la nivelul proceselor strategice de dezvoltare;
• Sinergie și interconectivitate între elementele care sprijină și contribuie la asigurarea dezvoltării;
• Conexiune puternică între economie, dezvoltare și societate;
• Protecția mediului înconjurător astfel încât acesta să contribuie pe termen lung la asigurarea dezvoltării atât pentru actuala generație cât și pentru generațiile viitoare;
• Coeziune socială, egalitate de șanse și respectarea drepturilor fundamentale.

Dezvoltarea durabilă constituie o responsabilitate  asumată la nivelul Uniunii Europene aceasta fiind utilizată pentru reglementarea întregului cadru strategic și programatic. Obiectivele stabilite la nivelul procesului de dezvoltare durabilă reglementează viitorul strategiilor de dezvoltare, acestea fiind de maximă importanță pentru orice proces de dezvoltare rurală sau regională. Menționăm mai jos obiectivele respectiv principiile care constituie integrantă la nivelul cadrului strategic de dezvoltare durabilă:

• Eradicarea sărăciei în toate formele sale și în orice context;
• Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile;
• Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă;
• Garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de a lungul vieții pentru toată lumea;
• Realizarea egalității de gen dar și consolidarea și împuternicirea tuturor femeilor și fetelor;
• Asigurarea unui management sustenabil dar și disponibilității apei și sanitației pentru toți;
• Asigurarea accesului la energie într-o manieră sigură, durabilă, modernă și la prețuri accesibile;
• Asigurarea  unei creşteri economice susţinute, deschise tuturor şi durabile, a ocupării depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi;
• Încurajarea inovației, asigurarea unui sector industrial durabil dar și construirea unei infrastructuri reziliente;
• Reducerea inegalităților de orice natură, în interiorul aceleiași țări, între regiuni sau de la un stat la altul;
• Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile;
• Asigurarea unui consum durabil, corelat cu nevoile actualei generații și cu cele ale generațiilor viitoare;
• Gestionarea riscurilor și combaterea riscurilor generate de schimbările climatice dar și impactul acestora în viața de zi cu zi;
• Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă.
• Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea şi repararea degradării solului și stoparea pierderilor de biodiversitate;
• Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiție pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile;
• Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă.

Aria de aplicabilitate este una extrem de divers astfel că principiile dezvoltării durabile influențează toate aspectele vieții noastre, inclusiv din punct de vedere economic și social. Este important să înțelegem, să ne adaptăm propria activitate dar și să integrăm aceste principii în dezvoltările viitoare. În linii generale, principiul poluatorul plătește vizează descurajarea poluării prin impunerea unor taxe care să împiedice generarea de poluare. Practic cel care va polua va suporta consecințele  prin achitarea unei taxe. Cei care poluează astfel vor evita să facă acest lucru deoarece vor fi mai puțini competitivi și vor ieși de pe piață. Preocuparea generală va fi astfel de a evita apariția de noi taxe prin utilizarea unor tehnologii mai puțin poluante tocmai pentru a se menține pe piață. Principiul poluatorul plătește afectează astfel orice flux de producție, de prestare de serviciu public sau privat în general. Preocuparea pentru a reduce și elimina poluarea este astăzi una generală, întâlnită la nivelul întregii societăți, inclusiv la nivelul angajatorului sau instituției dialogului social.

Preocuparea pentru reducerea poluării a justificat apariția unor noi modele economice, bazate pe 0 deșeuri. Finanțarea și reglementarea unor economii care nu generează deșeuri și care reciclează absolut orice materie primă directă sau indirectă poartă denumirea de economie circulară. Acest concept este larg răspândit la nivelul documentelor strategice și programatice și, în același timp, un concept finanțat prin intermediul fondurilor europene structurale și de investiții. Economia circulară angrenează toți actorii interesați ai dezvoltării devenind baza tuturor strategiilor de dezvoltare locală promovate. Aceasta presupune, în același timp, un proces de producție sustenabil astfel că elemente precum producerea de produse sustenabile, asigurarea unei sinergii sustenabile între procesele de producție care constituie parte integrantă a economiei circulare precum și încurajarea consumatorilor de a utiliza respectiv consuma produse sustenabile constituie elemente abordate la nivelul strategiilor de dezvoltare locală. Pentru a avea succes, economia circulară a impus modificări atât în amonte cât și aval în sensul în care nu numai procesele de producție au trebuit să devină sustenabile ci întreg lanțul de produs astfel că toate entitățile care contribuie direct sau indirect la distribuția sau producția unui produs trebuie să – și desfășoare activitatea într-o manieră conformă cu principiile economiei circulare. Sectorul auto, confecții textile, construcții sau agricol fac în aceste momente eforturi majore pentru a asigura conformitatea climatică respectiv de a asigura lanțuri de produs sustenabile. Problematica economiei circulare implică, pe lângă produse și procese de producție sustenabile, inclusiv tehnologii și forță de muncă capabilă să asigure durabilitatea fluxurilor de producție toate acestea trebuind realizate și integrate la nivelul economiei circulare. Economia circulară trebuie privită ca fiind o oportunitate pentru dezvoltare în sensul în care un astfel de cadru economic generează noi oportunități de afaceri respectiv contribuie la transformarea diferitelor fluxuri de producție într-unele sustenabile.

Atât economia circulară cât și principiul poluatorul plătește, concepte complementare, generează responsabilități inclusiv pentru comunitate în general. Reducerea cantității de deșeuri, asigurarea unui cadru de consum sustenabil, asigurarea unui management al deșeurilor care asigură mai degrabă materii prime pentru industria de reciclare sau sortarea colectivă constituie elemente care responsabilizează cetățenii în general. Mai exact, principiul poluatorul plătește se impune inclusiv cetățenilor care dacă, prin reprezentanții lor fizici și instituționali, nu se implică în eliminarea poluării se procedează la aplicarea de taxe care sunt suportate din bugetul public deci tot din taxele cetățenilor. Așadar principiul poluatorul plătește este unul care afectează toate persoanele indiferent de natura sau rolul acestora în societate. Principiul poluatorul plătește este integrat la nivelul legislației din România exemplificând aici Legea privind protecția mediului (Legea nr. 265/2006 de aprobare a OUG nr. 195/2005) și prin Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificări și completări ulterioare, o secțiune a acestei legi fiind dedicată protecției solului și subsolului. Principiul este integrat inclusiv în strategiile de profil cu statut de condiționalități ex-ante aferente perioadei de programare 2014 – 2020. De asemenea, principiul este o cerință la nivelul tuturor proiectelor finanțate din fonduri europene structurale și de investiții în vederea asigurării unei conduite de proiect conformă cu principiul poluatorul plătește dar și a unor rezultate care să contribuie la promovarea unor rezultate care asigură la rândul lor implementarea principiului poluatorul plătește în societate. Principiul, pe lângă tehnologii dedicate și forță de muncă capabilă să înțeleagă și să și desfășoare activitatea la locul de muncă conform principiului poluatorul plătește sunt necesare proceduri tehnice și administrative care să contribuie la reducerea poluării respectiv de o administrare eficientă a resurselor societății.

            Relația dintre principiul poluatorul plătește, dialogul social și negocierile colective este una de actualitate și extrem de importantă în contextul în care conversia fluxurilor de producție este un proces care se află în plină desfășurare. Relația anterior amintită trebuie interpretată prin prisma impactului acesteia asupra structurii de cost, sistemului de relații industriale și competitivității în general. Mai exact, un flux de producție care cauzează probleme mediului înconjurător va fi taxat suplimentar iar aceste taxe pot afecta inclusiv veniturile salariaților. De asemenea, pentru a asigura conversia fluxurilor de producție într-unele care sunt neutre din punct de vedere climatic este de natură să genereze nevoi de investiții suplimentare în echipamente, proceduri, competențe sau fluxuri noi de producție.  Toate aceste elemente care vizează într-o manieră directă structura de cost a afacerii presupun înainte de toate o distribuție etică a efortului investițional și a poverii acestei conversii astfel încât aceasta să nu fie transferată către salariați. Un rol important în acest cadru este generat îl are taxarea și sistemul fiscal în sensul în care acesta poate influența pozitiv sau negativ dinamica structurii de cost iar în tot acest context entitățile sindicale și cele patronale joacă un rol de maximă importanță.

            Principiul poluatorul plătește este astăzi parte a dialogului social și a negocierilor colective, obiectivul acestora fiind acela de a negocia condiții etice în ceea ce privește distribuția sarcini între angajați și angajatori. Abordarea principiului la nivelul negocierilor colective și instituției dialogului social constituie o prioritate în momentul de față în interacțiunea dintre angajatori și angajați în special prin prisma faptului că acest principiu este transversal integrat în sisteme complexe care vizează fluxurile de producție cum ar fi sistemul de tranzacționare a emisiilor de carbon. Importanța principiului pentru contractele colective este una crucială pentru viitorul sistemului de relații industriale acesta trebuind la rândul lui să fie unul verde.

Modalitățile concrete prin care principiul poate fi integrat la nivelul negocierilor de contracte colective sunt considerate a fi următoarele, acestea având un caracter orientativ:

 

1. Promovarea principiului în rândul salariaților

 

Este nevoie de o cunoaștere importantă a principiului în vederea înțelegerii importanței și implicațiilor acestuia la nivelul sistemului de relații industriale, structurii de cost aferentă unui produs sau proces sau a competitivității companiei, toate acestea având o consecință directă asupra nivelului veniturilor. Campaniei și activități de formare dedicate acestui deziderat sunt importante a fi realizate în contextul în care conceptul de competitivitate va avea în componenta și variabila de mediu aceasta fiind de natură să restructureze negocierile colective. Atât angajații cât și companiile trebuie să înțeleagă acest principiu și să se adapteze la noile valențe de abordare a competitivității și a dezvoltării durabile. Alocarea de resurse umane și financiare adecvate, realizarea de materiale explicative dedicate precum și organizarea de informări multidisciplinare constituie elemente care asigură o mai bună înțelegere a principiului și respectiv pot fi create capacități de reacție și adaptare față de acesta.

 

2. Stabilirea de proceduri și metodologii pentru a reduce poluarea la locul de muncă

 

Reducerea poluării este realizată atât prin investiții în echipamente cât și prin o abordare diferită a producției demers intens dezbătut între partenerii sociali. Asemeni oricărui demers, acesta presupune exercițiu și implicare transversală a salariaților astfel că realizarea unor proceduri, o organizare adecvată a locului de muncă și a producției în baza unor proceduri dedicate sunt de natură să abordeze reducerea poluării. Aceste tipuri de proceduri este de recomandat să fie parte a contractului colectiv de muncă în urma unui proces de agreare cu entitățile sindicale în urma unui proces de negociere colectivă.

 

3. Stabilirea de ținte graduale pentru a reduce poluarea și a deveni neutru din punct de vedere climatic

 

Neutralitatea climatică nu se obține peste noapte fiind necesare abordări graduale cu privire la cantitatea de emisii sau de deșeuri generate. De altfel, întreaga politică de mediu și cadru strategic presupun abordări graduale cu privire la nivelul de neutralitate climatică obținut.  La nivelul UE 2050 este anul în care se dorește a se obține o neutralitate climatică la nivelul întregii economii europene. Așadar, abordarea situației de mediu este una graduală astfel că se impune transferarea acestei abordări la nivelul locului de muncă implicit la nivelul contractului colectiv de muncă. Structura dar și nivelul acestor ține este unul extrem de important deoarece implicațiile acestora vizează atât timpul de lucru cât și alte elemente precum necesitatea de investiții, productivitate etc. Demararea dezbaterii cu privire la stabilirea unei arhitecturi de ținte graduale cu privire la reducerea amprentei de carbon și adoptarea acestora la nivelul contractului colectiv de muncă este de natură să asigure o modalitate concretă de integrare a principiului la locul de muncă. Este important de menționat că acest demers presupune o consolidare a competitivității companiei, un acces mai mare la piețele financiar bancare precum și o reducere de costuri pe termen lung.

 

4. Realizarea de cursuri de formare profesională în domeniul competențelor verzi

 

În pachetul de elemente necesar dezvoltării de arhitecturi de producție verzi presupune printre altele inclusiv generarea de competențe verzi în sensul în care generarea de competențe este de natură să sprijine o reducere de costuri în conformitate cu prevederile principiului poluatorul plătește. Securizarea de resurse în vederea organizării de activități de formare profesională, organizarea de activități de formare care să integreze întreaga paletă de personal precum și diversitatea nevoii de competență constituie elemente care fac obiectul procesului de negociere colectivă după este menționat inclusiv în legislația în vigoare făcând referire la prevederile care vizează cursurile de formare profesională. Dezvoltarea de competențe verzi constituie un proces care asigură înainte de toate supraviețuirea economică a companiei și contribuie în același timp la creșterea nivelului de competență pentru forța de muncă și salariați dată fiind transversalitatea principiului poluatorul plătește.

 

5. Stabilirea unui capitol la nivelul contractului colectiv de muncă care vizează în mod direct principiul poluatorul plătește

 

O altă modalitate de integrare a principiului în negocierile colective vizează integrarea acestuia într-o manieră directă vizează dezvoltarea unui capitol distinct în cadrul contractului colectiv de muncă care integrează și centralizează toate elementele specifice în cadrul respectivului capitol.

 

6. Promovarea economiei circulare la locul de muncă implicit în cadrul companiei

 

Subvenționarea economiei circulare a devenit importantă în această perioadă acesta reprezentând o direcție strategică care este din ce în ce mai uzitată la nivel european. Consolidarea sinergiei tehnice, procedurale și de producție de la locul de muncă cu cele ale economiei circulare este de natură să contribuie inclusiv la respectarea principiului poluatorul plătește. Integrarea principiului poluatorul plătește în mixul de ingrediente necesar economiei circulare precum și asigurarea unui cadru predictibil de abordare a acestuia reprezintă elemente care pot și trebuie abordate la nivelul economiei circulare toate acestea fiind necesare a fi adoptate după negocieri colective și cu aprobarea entităților sindicale.