Protecția biodiversității - relația cu dialogul social

Biodiversitatea în ansamblul constituie un avantaj competitiv pentru anumite regiuni referindu-ne aici în special la regiunile rurale, unde putem identifica regiuni care și – au construit întreaga structură economică în jurul biodiversității. Biodiversitatea este și trebuie percepută ca fiind o sursă de creștere economică și de generare de valoare adăugată pentru oameni și comunități. Exploatarea și administrarea biodiversității trebuie realizată într-o manieră în care sunt îmbinate sinergic nevoile actualei generații cu nevoile generațiilor viitoare. Industriile dar și proiectele antreprenoriale se bazează pe specii și ecosisteme în procesul de producție acestea constituind factori critici pentru orice proiect antreprenorial. Importanța derivă din faptul că orice proiect antreprenorial de succes ia în calcul și vizează nevoile oamenilor. În linii generale, oamenii au nevoie de natură, viața are nevoie de natură astfel că protejarea concomitent cu punerea în valoare a oportunităților oferite de natură și biodiversitate constituie un demers logic și cu sens. Discuțiile cu privire la biodiversitate derivă din faptul că există un pericol real în ceea ce privește viitorul biodiversității. Dispariția unor întregi ecosisteme sau creșterea numărului de specii pe cale de dispariție constituie semnale de alarmă pentru viitorul biodiversității. Implicațiile protecției biodiversității generează un impact amplu la diverselor sectoare economice

Presiunea pe biocombustibil din ce în ce mai mare trebuie să țină cont de limitele de biodiversitate referindu-ne aici la speciile de plante utilizate pentru producția de biocombustibil. Unul dintre elemente la care facem referire vizează nevoia de rotație a culturilor sau schemele de tip set-asside (utilizarea parțială a terenului pentru a se putea recupera în urma culturilor de plante din care se produce biocombustibil, de exemplu rapița). O raționalizare a producției plantelor în limitele terenului disponibil afectează într-o manieră directă producția de biocombustibil astfel că sectorul energetic și afacerile adiacente.

Sectorul agricol este unul dintre cele mai influențate de situația biodiversității. Implicațiile asupra agricultură vizează înainte de toate modalitatea în care este utilizat pământul. Protecția biodiversității implică utilizarea parțială a terenului pentru a putea lăsa spațiu pentru biodiversitate. Agriculturii și industriile conexe se vad astfel forțați să nu beneficieze de întreg terenul pe care îl au deoarece se impune asigurarea unui nivel adecvat al biodiversității. Un alt element legat de sinergia dintre biodiversitate și sectorul agricol vizează modalitatea în care este abordat procesul de producție agricol. Abordarea vizează anumite obligații care vizează perioada de recoltare sau tratamentul producției agricole. Un exemplu concret ar fi o recoltare mai târzie la nivelul procesului agricol pentru a permite anumitor specii să se hrănească. De asemenea, pot fi generate multe exemple inclusiv la nivelul silviculturii în sensul în care exploatarea durabilă a pădurii presupune înainte de toate protecția biodiversității. Abordarea ecologică a procesului agricol presupune utilizarea unor tehnici de producție și materii prime care nu pun în pericol biodiversitatea. Reducerea pe cât posibil a substanțelor chimice în procesul agricol este de natură de a nu pune în pericol pe termen scurt sau lung biodiversitatea. Cu toate acestea, astfel de tehnici de producție aduce atingere producției agricole în sensul în care aceasta scade iar nivelul veniturilor respectiv performanțele afacerilor din agricultură scade de asemenea. Așadar, sectorul agricol este puternic influențat de nevoia de protecție a biodiversității.

Sectorul turistic depinde semnificativ de situația biodiversității deoarece practic aceasta generează valoare adăugată pentru sectorul turistic astfel că biodiversitatea este parte integrantă la nivelul afacerilor din sectorul turistic. Cu toate acestea, un sector turistic de masă care implică un număr mare de turiști poate afecta negativ biodiversitatea astfel că inclusiv sectorul turistic trebuie raționalizat în concordanță cu limitele unui anumit teritoriu. Sectorul turistic este extrem se sensibil la limitele și administrarea biodiversității acest deziderat trebuind abordat în procesele de dezvoltare economică viitoare. De exemplu, sectorul agroturistic implică utilizarea animalelor sau plantelor în marketingul respectiv vânzarea pachetelor turistice. Afectarea biodiversității contribuie la reducerea potențialului afacerii sau chiar imposibilitatea de a  continua afacerea.

Discuțiile cu privire la biodiversitate sunt în momentul de față extrem de intense în sensul în care acestea constituie parte integrantă a strategiei pentru dezvoltare durabilă. În acest sens, întregul mediu antreprenorial și de dezvoltare presupune conformarea la principiile specifice protecției mediului înconjurător. De la finanțare sustenabilă până la asigurarea unei economii neutre din punct de vedere al emisiilor de CO2 reprezintă elemente care se regăsesc în orice strategie de dezvoltare urbană sau rurală. Contribuția la protecția mediului înconjurător trebuie să fie a tuturor indiferent că facem referire la afaceri sau la simpli cetățeni. În acest sens, se anticipează că structura de taxe și impozite va ilustra această responsabilitate în sensul în care aceasta va descuraja orice activitate antreprenorială sau de natură care poluează sau contribuie la afectarea negativă a mediului înconjurător. Strategiile și investițiile care vizează conformarea climatică trebuie să fie menținute pe termen lung astfel că orice afacere sprijinită prin intermediul fondurilor europene și nu numai trebuie să ia în calcul toate aceste aspecte și să contribuie la menținerea și chiar îmbunătățirea situației biodiversității în special și a mediul înconjurător în special.

Îmbunătățirea cunoștințelor, a educației și a competențelor reprezintă un alt demers important pentru asigurarea protecției biodiversității. forța de muncă dar și cetățenii în general trebuie să fie actualizați cu noul model economic respectiv cu faptul că protecția biodiversității reprezintă un element generator de bunăstare care trebuie să contribuie atât la bunăstarea actualelor generații cât și a generațiilor viitoare. Flora, fauna reprezintă elemente care constituie parte integrantă a biodiversității astfel că exploatarea și administrarea rațională a acestora constituie elemente imperativ necesare pentru viitorul comunității. Actualizarea cunoștințelor se poate realiza prin intermediul activităților de formare profesională pentru persoanele care au finalizat studiile dar și prin includerea în sistemul educațional de materii și activități dedicate în mod direct protejării biodiversității. Includerea de astfel de activități încă din sistemul educațional primar constituie un demers care poate sprijini pe viitor o conduită la nivel de societate și mediul de afaceri care vizează protejarea mediului înconjurător și a biodiversității.

Economia viitorului este despre armonia cu mediul înconjurător astfel că integrarea principiilor specifice protecției biodiversității poate fi realizat prin intermediul următoarelor măsuri concrete (lista are un caracter exhaustiv):

 

• Abordarea biodiversității în contractele colective de muncă

Biodiversitatea nu era un subiect care să facă obiectul negocierilor colective deoarece nu vizează în mod direct elemente care țin de drepturile salariaților. Cu toate acestea, în ultimii ani se observă o redefinire a conceptului competitivitatea acestuia fiindu-i atribuită o nouă valență respectiv aceea de sustenabilitate astfel că astăzi companiile trebuie să integreze un concept de competitivitate sustenabilă. Cerințele conceptului de competitivitate sustenabilă este de natură să asigure o bază de negociere colectivă deoarece această abordare intră direct în sfera de negociere a contractelor colective de muncă și a dialogului social, protecția biodiversității constituind parte integrantă a conceptului de competitivitate sustenabilă. Așadar înțelegerea elementelor care țin de protecția biodiversității de către salariați este imperativ necesară deoarece aceasta poate afecta structura și mărimea producției și odată cu aceasta relațiile de muncă și drepturile salariaților. La nivelul unui loc de muncă se impune abordarea explicită a principiului protecției biodiversității concomitent cu desfășurarea de activități de tip formare profesională, campanii de informare în vederea consolidării nivelului de înțelegere aferent acestui principiu.

 

• Alocarea de resurse financiare pentru protecția biodiversității

Protecția biodiversității presupune un efort continuu și susținut, efort care susține alocarea de resurse financiare dedicate. Protecția biodiversității poate fi realizată prin acceptarea unor proceduri care sunt conforme cu principiile specifice protecției biodiversității dar care nu asigură neapărat cea mai înaltă eficiență sau productivitate. Afacerea înregistrează astfel pierderi cu bună știință astfel că această situație constituie o formă de alocare de resurse financiare indirecte. De asemenea, o altă modalitate de alocare de resurse financiare vizează efectiv finanțarea unor proceduri sau achiziția de echipamente care contribuie la protejarea mediului înconjurător, această modalitate fiind și cea mai comună modalitate de finanțare a protecției biodiversității. O altă abordare de finanțare indirectă presupune alocarea de resurse umane sau alte tipuri de resurse dedicate în mod exclusiv asigurării protecției biodiversității. Afacerile alături de angajații lor au capacitatea de a se implica în acest deziderat fiind de altfel inclusiv o nevoie morală la nivel nivelul societății pentru astfel de demersuri.

 

• Reciclarea și reducerea nivelului de deșeurilor

Protecția biodiversității se poate realiza inclusiv prin reciclarea unui număr cât mai mare de deșeuri sau chiar eliminarea deșeurilor derivate din procesele de producție sau prestare de servicii. Reciclarea presupune o conduită procedurală adaptată și implică toate categoriile de resurse – umane, financiare, echipamente, etc. În mod evident, nu toate companiile au capacitatea sau expertiza de a recicla astfel că pot fi realizate contracte cu entități specializate în aceste tipuri de demersuri. Reducerea deșeurilor respectiv reciclarea constituie elemente direct legate de biodiversitate în sensul în care un număr mare de deșeuri contribuie într-o manieră directă la afectarea biodiversității. Așadar, la locul de muncă atât companiile cât și salariații se pot asigura că vor contribui la reducerea cantității de deșeuri sau, în situația în care se produc deșeuri la reciclarea acestora.

 

• Managementul deșeurilor

O altă măsură concretă care poate fi realizată se referă la managementul deșeurilor în sensul în care acestea pot fi administrate într-o manieră în care contribuie la eficientizarea și facilitarea procesului de reciclare. Un exemplu în acest sens vizează colectarea selectivă a deșeurilor, demers pe care orice entitate publică sau privată îl poate realiza.

 

• Utilizarea de materiale și produse reciclabile

Reciclarea produselor constituie un proces prin care se procedează la generarea de valoare adăugată din deșeuri respectiv la realizarea într-un final a unor produse care vor trebui să aibă o piață de desfacere. Achiziționarea de produse reciclabile așa cum se numesc aceste tipuri de produse constituie un demers care contribuie la protejarea biodiversității deoarece încurajează procesul de reciclare respectiv asigură o piață pentru producătorii de produse reciclabile. 

 

• Reducerea și raționalizarea consumului

Noul model de dezvoltare economică presupune echilibru și raționalitate la nivelul tuturor elementelor care constituie parte integrantă. În mod evident, nu numai producția trebuie să fie în acord cu mediu dar și consumul. Preferința consumatorilor pentru produse sustenabile sau prietenoase cu mediul înconjurător este un demers care va influența în mod direct mediul de afaceri și implicit mediul înconjurător. Lipsa pieței forțează practic antreprenorii să se adapteze la noile cerințe ale consumatorilor. Consumul rațional, bine ancorat în nevoile imediate este de natură să descurajeze surplusul de ofertă respectiv de raționalizare a producției în sine. În acest sens, reducerea consumului de orice natură protejează biodiversitate. Prin reducerea consumului se pot înțelege o varietate de demersuri concrete respectiv o raționalizare a utilizării electricității, a apei, etc sunt măsuri concrete care pot fi realizate la nivelul societății atât de către persoanele fizice cât și de cele juridice.

 

• Promovarea nevoii de protecție a biodiversității

Desfășurarea de activități și campanii de promovare către publicul larg în vederea necesității protecției biodiversității reprezintă tip de activitate care poate fi realizată de actorii interesați ai dezvoltării sustenabile. Alocarea de resurse dar și planificarea periodică a unor astfel de campanii stă atât în puterea autorităților și instituțiilor publice locale cât și în cea a mediul privat.

 

• Susținerea refacerii ecosistemelor

Biodiversitatea, în măsura în care nu este semnificativ afectată, are capacitatea de a se regenera. Acest proces poate fi ajutat prin implicarea actorilor interesați prin desfășurarea de activități punctuale de refacere a biodiversității. Un exemplu concret în acest sens este reîmpădurirea sau dezvoltarea de infrastructuri pentru refacerea anumitor specii pe cale de dispariție.

Biodiversitatea reprezintă astăzi unui dintre cei mai importanți factori care trebuie luați în considerare atunci când sunt gândite strategiile de dezvoltare locală. O mai mare eficiență în protecția biodiversității este generată de efortul comun al tuturor actorilor interesați ai dezvoltării respectiv mediul public, mediul de afaceri dar și cetățeni în general.