Regiunile de frontieră estică ale UE: o strategie europeană fără partenerii sociali

Comisia Europeană a adoptat la 18 februarie 2026 Comunicarea COM(2026) 82 final, intitulată „Regiuni puternice pentru o Europă sigură", dedicată regiunilor Uniunii care se învecinează cu Rusia, Belarus și Ucraina. Documentul acoperă nouă state membre respectiv Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria  și propune un set de acțiuni structurate pe cinci domenii: securitate și apărare, atragerea investițiilor, valorificarea punctelor forte locale, conectivitate și, în final, oameni.

Comunicarea recunoaște o realitate pe care organizațiile sindicale din regiune o semnalează de ani de zile. Statele membre de la frontiera estică au înregistrat o creștere economică mai lentă și o inflație mai ridicată din cauza consecințelor economice ale războiului de agresiune al Rusiei. Rata mediană a inflației armonizate a fost cu cel puțin 3,7 puncte procentuale peste media UE, iar creșterea medie anuală a PIB în 2022 – 2023 a fost cu 1,9 puncte procentuale sub proiecția pentru Uniune.

La acestea se adaugă o presiune demografică acută. Populația regiunilor de frontieră estică a scăzut în medie cu 2,6% între 2016 și 2025, în timp ce populația Uniunii în ansamblu a crescut cu 1,2%. Unele regiuni au pierdut peste 17% din locuitori în ultimul deceniu. Comisia identifică explicit cauzele și anume fertilitate scăzută, îmbătrânire și emigrare, intensificate de riscurile de securitate, de recesiune economică și de incertitudine. Consecințele enumerate sunt deficitul de forță de muncă, finanțele publice slăbite și închiderea sau reducerea serviciilor esențiale. Comisia avertizează că, în absența unor măsuri, depopularea riscă să devină de durată și ireversibilă, reducând capacitatea regiunilor și a statelor membre de a răspunde la crize și amenințări de securitate. 

Documentul menționează cooperarea cu administrațiile naționale, cu regiunile, cu municipalitățile, cu sectorul public și privat. Menționează legăturile dintre mediul academic, mediul de afaceri și societatea civilă. Menționează Asociația Regiunilor Europene de Frontieră, OCDE, Grupul Băncii Mondiale, băncile de dezvoltare.

Partenerii sociali  nu figurează ca actori ai acestei arhitecturi iar aceasta nu este o omisiune formală. Este o problemă de eficacitate a politicii publice. Documentul propune mobilizarea unor resurse considerabile: cel puțin 28 de miliarde de euro în 2026–2027 prin viitoarea facilitate EastInvest, peste 65% din cele 150 de miliarde ale instrumentului SAFE alocate provizoriu celor nouă state, 9,1 miliarde de euro deja mobilizate prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei — Transport. Aceste sume vor produce transformări industriale profunde, cu efecte directe asupra structurii ocupării forței de muncă.

O transformare industrială negociată reușește. O transformare industrială impusă generează conflict, rezistență și, în cele din urmă, exact acea emigrare pe care documentul își propune să o oprească. 

Ce cerem

În calitate de reprezentanți ai lucrătorilor din România și din structurile europene de dialog social, solicităm:

1. Participarea structurată a partenerilor sociali la dialogul politic anual la nivel înalt propus de Comisie, ale cărui prime lucrări au avut loc la 26 februarie 2026.

2. Consultarea obligatorie a organizațiilor sindicale reprezentative în elaborarea planurilor de parteneriat național și regional prevăzute în pachetul cadrului financiar multianual 2028–2034, în care statele membre trebuie să demonstreze cum contribuie la reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale.

3. Includerea partenerilor sociali în guvernanța facilității EastInvest, alături de Grupul BEI, BERD, Banca Nordică de Investiții și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

4. Condiționalitate socială pentru toate instrumentele de finanțare menționate, incluzând respectarea contractelor colective de muncă drept criteriu de eligibilitate.

Articolele 152–155 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stabilesc obligația Uniunii de a recunoaște și promova rolul partenerilor sociali la nivelul său și de a facilita dialogul dintre aceștia. Această obligație nu se suspendă atunci când discutăm despre securitate.

Regiunile de frontieră estică nu sunt frontiere naționale, ci frontiere europene. Apărarea lor cere instrumente europene complete,  inclusiv dialogul social.