Un eșec colectiv: doar trei state membre respectă termenul de transpunere a Directivei privind transparența salarială

Confederația Europeană a Sindicatelor  atrage atenția, într-un comunicat publicat în preajma termenului limită, asupra unui eșec instituțional de amploare la nivelul Uniunii Europene acesta vizând faptul că lucrătoarele din întreaga Europă vor continua să rămână în întuneric în privința discriminării salariale, întrucât toate statele membre, cu excepția a trei, urmează să rateze termenul pentru transpunerea Directivei privind transparența salarială în legislația națională, în pofida faptului că au beneficiat de un an suplimentar pentru a-și îndeplini obligația.

Doar trei state, respectiv  Italia, Lituania și Slovacia, dispun de legislație adoptată deplin conformă cu directiva. Miza directivei ține de substanța raporturilor de muncă și de combaterea unei inegalități structurale persistente. Directiva (UE) 2023/970, adoptată în iunie 2023, a fost concepută pentru a închide decalajul salarial de gen de 12,7% existent la nivelul Uniunii Europene și stabilește un cadru clar pentru aplicarea principiului remunerației egale pentru muncă egală sau muncă de valoare egală.

Pe fond, actul normativ instituie obligații substanțiale pentru angajatori deoarece se contribuie la garantarea unui proces de recrutare echitabil și transparent, utilizarea unor descrieri și titluri de post neutre din perspectiva genului, informarea candidaților cu privire la remunerație încă din faza de publicare a postului sau înaintea interviului, precum și interdicția de a solicita candidaților informații despre salariile anterioare, tocmai pentru a evita perpetuarea discriminărilor din trecut. Lucrătorii dobândesc dreptul de a solicita informații privind nivelurile medii de salarizare din unitatea în care lucrează, iar clauzele contractuale care interzic discutarea salariilor cu colegii devin nule. Lucrătorii discriminați pot pretinde despăgubiri, iar companiile sunt obligate să raporteze autorităților naționale decalajul salarial de gen din organizație și să îl remedieze atunci când depășește 5%, sub sancțiunea penalităților și amenzilor.

Din perspectiva dialogului social, episodul transpunerii ratate confirmă o tensiune mai veche semnalată de CES, aceasta vizând tentativa mediului de afaceri de a recalifica transparența salarială drept povară birocratică însă trebuie menționat faptul că adevărata povară este decalajul salarial de gen însuși, pe care lucrătoarele îl plătesc întreaga viață, sub forma sărăciei în muncă și a decalajului de pensii dintre femei și bărbați.

Pentru România, care se află în stadiul de proiect legislativ, finalizarea rapidă a transpunerii, cu implicarea reală a partenerilor sociali în mecanismele de evaluare a posturilor și de raportare salarială, reprezintă atât o obligație juridică față de Uniune, cât și o datorie față de propriile lucrătoare, pentru care fiecare lună de întârziere se traduce în venituri pierdute și discriminare nesancționată.