Utilizarea eficientă a resurselor - relația cu dialogul social

Utilizarea eficientă a resurselor constituie un deziderat transversal atât la nivelul serviciilor publice, la nivel de gospodărie cât și la nivelul mediului de afaceri. Utilizarea adecvată a resurselor, într-o manieră în care este evitat excesul și irosirea resurselor este de natură să asigure competitivitatea respectivului flux de producție sau de prestare de serviciu public sau privat. De altfel, la nivelul mediului de afaceri, asigurarea unui înalt nivel de eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor constituie o premisă imperativ necesară supraviețuirii pe piață astfel că orice companie trebuie să se asigure în acest sens. Cu toate acestea, principiul orizontal nu vizează numai utilizarea eficienței resurselor la nivelul unui  flux de producție specific ci acesta vizează mai degrabă un ansamblu de demersuri  și proceduri care contribuie la acest deziderat.

Definiția pe scurt a principiului  utilizării eficiente a resurselor vizează două caracteristici de bază, după cum urmează: 1. Raționalitatea – vizează adaptarea consumului de resurse la nevoia de producție, evitarea cumpărării de materie primă în exces pentru a nu risca pierderi cu deteriorarea acesteia sau pierderi din fluctuații de preț precum și transferarea abordării raționale la nivelul furnizorilor și clienților sau actorilor interesați cu care respectiva entitate interacționează. 2. Reducerea costurilor în sensul în care orice proces de raționalizare sau eficiență se transpune în mod imediat în costuri astfel că o reducere a consumului generează economii mai mari respectiv competitivitatea fluxului de producție sau de servicii vizat de acest proces.

Utilizarea eficientă a resurselor nu vizează exclusiv entitățile private ci este o responsabilitate a întregii societăți. Un exemplu concret în acest sens se referă la risipa alimentară, o situație destul de des întâlnită în România. Achiziția în exces de produse alimentare poate genera pierderi în sensul în care aceste tipuri de produse sunt repede perisabile. De asemenea, utilizarea eficientă a acestora constituie un demers care protejează mediul înconjurător deoarece agricultura este unul dintre cele mai poluante sectoare economice. Utilizarea eficientă a resurselor constituie astfel un principiu care depășește sfera logicii economice devenind astfel un principiu care se îmbină sinergic cu celelalte principii orizontale asigurând un pachet care contribuie în mod direct și nemijlocit la asigurarea unui proces de dezvoltare durabil.

Evident aceste exemple pot fi extrapolate la nivelul de resurse consumate în cadrul unui ciclu de producție. Protecția mediului înconjurător presupune oferirea de timp pentru ecosisteme să se regenereze iar tot acest proces presupune o reducere a consumului de resurse și materii prime deoarece una dintre principalele probleme ale producției de astăzi este că nu mai există îndeajuns de multă materie primă care să susțină o producție corelată cu dinamica consumului de astăzi.

Un element important cu privire la utilizarea eficientă a resurselor este că în anumite situații acesta poate dăuna afacerilor respectiv poate afecta creșterea și dezvoltarea acestora. O utilizare eficientă a resurselor de către consumatori presupune un consum mai redus respectiv o cerere mai mică pentru anumite produse. O cerere mai mică atrage imediat o producție redusă, locuri de muncă mai puține și așa mai departe.  Acest principiu este despre echilibrul procesului de dezvoltare, despre nevoia unde creșteri durabile care să includă toți actorii interesați ai dezvoltării. De altfel, o astfel de abordare deși poate afecta dinamica creșterii unei afaceri poate reprezenta o oportunitate de afaceri pentru anumite categorii de clienți respectiv pentru acea nișă de clienți care este sensibilă la situația mediului înconjurător. Această nișă este din ce în ce mai mare astfel că această abordare beneficiază de trecere în creștere în rândul consumatorilor constituind astăzi o reală oportunitate de afaceri și în același timp o sursă de dezvoltare.

Măsuri concrete care pot fi luate în calcul în vederea eficientizării consumului de resurse sunt considerate a fi, cu titlu de exemplu, următoarele:

• Utilizarea opțiunii stand by  atunci când nu sunt utilizate, în cazul echipamentelor utilizate la nivelul unei entități, majoritatea echipamentelor beneficiind astăzi de o asemenea opțiune;
• Utilizarea hârtiei față verso atunci când se procedează la tipărirea anumitor documente;
• Evitarea pe cât posibil a tipăririi documentelor și utilizarea mijloacelor electronice;
• Evitarea transportului și eficientizarea fluxurilor de distribuție în cazul producției;
• Utilizarea de produse sustenabile în procesul producție sau la nivelul prestării serviciilor;
• Utilizarea instrumentelor informatice și de tehnologie a informației în vederea eficientizării planificării și organizării generale a activității.

Exemplele menționate mai sus sunt doar câteva din multitudinea de modalități prin care se poate proceda la eficientizarea utilizării resurselor lista putând fi completată cu exemple specifice unui anumit domeniu de activitate sau tip de serviciu. Utilizarea principiului presupune un sistem managerial care să integreze transversal eficiența resurselor, sistem care integrează atât managerii cât și salariații dintr-o entitate. Mai mult decât atât utilizarea eficientă a resurselor este astăzi un principiu integrat la nivel de lanț de producție sau distribuție astfel că acesta vizează inclusiv entitățile din amonte cât și cele din aval în cazul mediului de afaceri. 

Relația dintre principiul utilizării eficiente a resurselor și negocierile colective este una clară deoarece orice proces de producție presupune o productivitate și competitivitate ridicată în vederea supraviețuirii pe piață. Practic întreg procesul de negociere colectivă abordează acest principiu într – o manieră transversală. Un aspect distinctiv cu privire la utilizarea eficientă a resurselor implică un nivel de angajament din partea angajaților acesta fiind motivat pe de o parte de competitivitatea companiei, posibilitatea creșterii veniturilor pe fondul economiilor realizate precum și protecția mediului înconjurător. Acest demers trebuie cultivat, susținut și asumat de către entitățile sindicale implicit de salariați al nivelul tuturor etapelor procesului de producție. Realizarea de campanii dedicate, stabilirea de scheme de bonificație pentru salariații care contribuie la implementarea principiului, solicitarea adoptării principiului inclusiv de furnizorii afacerii reprezintă elemente concrete care pot fi abordate la nivelul unui sistem de producție și care poate face obiectul negocierilor colective respectiv pot fi integrate la nivelul unui contract colectiv de muncă după agrearea de către partenerii sociali.