Un echilibru delicat pentru o tranziție sustenabilă

Salariul minim este mai mult decât un număr pe fluturașul de salariu – este un instrument care modelează relațiile de muncă, influențează economia și joacă un rol crucial în tranziția către o economie verde și digitală. Pentru membrii de sindicat, el reprezintă o plasă de siguranță, garantând un venit decent. Pentru specialiști, este o variabilă economică ce necesită un echilibru între competitivitate, muncă echitabilă și adaptarea la schimbările globale. În contextul european și românesc, salariul minim este un subiect fierbinte, mai ales în 2025, când România navighează provocările unei economii în transformare.

Europa: un standard pentru muncă decentă

În Uniunea Europeană (UE), salariul minim a devenit un pilon al politicilor sociale, mai ales prin Directiva UE privind salariile minime (2022/2041), aliniată cu Pilarul European al Drepturilor Sociale. Aceasta nu impune un salariu minim unic, ci stabilește un cadru pentru a asigura venituri adecvate, reducerea inegalităților și convergența socială. Directiva recomandă ca salariul minim să fie cel puțin 50% din salariul mediu brut sau 60% din salariul median, ajustat la costurile de trai.

În 2025, salariile minime în UE variază semnificativ: de la 551 euro în Bulgaria la 2.638 euro în Luxemburg, conform Eurostat. România, cu 814 euro (4.050 RON brut lunar), se află în grupul țărilor cu salarii minime sub 1.000 euro, alături de Bulgaria, Ungaria și Letonia. Totuși, ajustat la puterea de cumpărare, salariul minim românesc este mai competitiv, reflectând costurile de trai mai scăzute.

Directiva promovează negocierea colectivă, cerând statelor cu o acoperire sub 80% a contractelor colective să creeze planuri pentru a crește această rată. În România, unde negocierea colectivă este mai slab dezvoltată, sindicatele joacă un rol esențial în a presa pentru salarii minime adecvate, mai ales în contextul tranziției digitale și verzi.

România: salariul minim ca instrument social și economic

În România, salariul minim brut este de 4.050 RON pe lună din ianuarie 2025, o creștere de 9,5% față de 3.700 RON în 2024. Aceasta se traduce în aproximativ 2.574 RON net (517 euro), conform Romania Experience. Creșterea depășește inflația din 2024 (5,1%), ceea ce înseamnă o îmbunătățire reală a puterii de cumpărare, dar rămâne sub media europeană.

Salariul minim este stabilit de guvern după consultări tripartite în cadrul Consiliului Național Tripartit, implicând sindicatele (ex. Blocul Național Sindical) și patronatele (ex. Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii). Spre deosebire de alte state UE, România aplică un salariu minim unic, valabil în toate sectoarele, ceea ce simplifică administrarea, dar poate crea tensiuni în industrii cu profituri mici, cum ar fi textilele sau agricultura.

Cum se stabilește salariul minim?

Guvernul ia în considerare factori precum:

• Inflația: Pentru a menține puterea de cumpărare.

• Productivitatea: Deși controversată, este uneori inclusă, sindicatele argumentând că nu reflectă nevoile reale ale lucrătorilor.

• Costurile de trai: Pentru a asigura un nivel de trai decent.

• Indicatorii sociali: Cum ar fi rata sărăciei și șomajul.

Această abordare dinamică permite ajustări regulate, dar lipsa unui calendar fix pentru actualizări poate genera incertitudine, conform Eurofound.

Competitivitate: un joc cu mize mari

Salariul minim are un impact dublu asupra competitivității economice:

• Beneficii: Creșterea salariului minim stimulează cererea internă, deoarece lucrătorii au mai mulți bani de cheltuit. Acest lucru poate impulsiona economia locală și crește veniturile fiscale. De exemplu, o familie cu salariu minim poate cheltui mai mult pe bunuri de consum, susținând afacerile locale.

• Riscuri: Creșterea costurilor salariale poate afecta firmele, în special IMM-urile și sectoarele intensive în muncă, cum ar fi confecțiile. Companiile pot răspunde prin creșterea prețurilor, reducerea locurilor de muncă sau relocarea producției în țări cu salarii mai mici, cum ar fi Bulgaria sau țări din afara UE. Automatizarea este o altă amenințare, mai ales în industrii precum logistica sau producția.

În contextul globalizării și al pieței unice europene, România se confruntă cu presiuni competitive. Companiile multinaționale pot muta operațiunile în țări cu costuri mai reduse, reducând puterea de negociere a sindicatelor. Totuși, un salariu minim bine calibrat poate atrage investiții prin crearea unei forțe de muncă motivate și stabile.

Muncă echitabilă: salariul minim ca plasă de siguranță

Salariul minim promovează munca echitabilă prin stabilirea unui prag sub care niciun angajat nu poate fi plătit, reducând inegalitățile salariale și protejând lucrătorii vulnerabili, cum ar fi cei cu calificări scăzute sau din sectoare precare. În România, principiul „erga omnes” asigură că salariul minim se aplică tuturor angajaților, nu doar membrilor de sindicat, ceea ce întărește protecția socială.

Totuși, salariul minim poate crea provocări:

• Compresia salarială: Lucrătorii calificați sau cu experiență pot simți că salariile lor sunt prea apropiate de minim, ceea ce poate duce la nemulțumiri și cereri de diferențiere salarială.

• Tensiuni în negociere: Sindicatele cer salarii minime mai mari, în timp ce patronatele avertizează asupra costurilor. Dialogul tripartit este esențial pentru a găsi un echilibru.

Tranziția verde și digitală: provocări și oportunități

Tranziția către o economie verde și digitală remodelează piața muncii, iar salariul minim joacă un rol central în asigurarea unei tranziții echitabile. Economia verde – bazată pe energii regenerabile, eficiență energetică și agricultură durabilă – creează noi locuri de muncă, dar necesită competențe noi. Digitalizarea, prin automatizare și inteligență artificială, transformă sarcinile tradiționale, reducând cererea pentru munca slab calificată.

Impactul asupra lucrătorilor

• Economie verde: Locuri de muncă în sectoare precum energia solară sau reciclarea pot oferi oportunități, dar lucrătorii din industrii poluante (ex. minerit) riscă să-și piardă joburile. Salariul minim asigură un venit stabil în această tranziție, dar trebuie completat cu programe de recalificare.

• Digitalizare: Automatizarea poate elimina joburi repetitive, iar economia gig (ex. livratori) complică negocierea salarială. Salariul minim protejează lucrătorii, dar trebuie adaptat pentru a acoperi noile forme de muncă.

Ce e de făcut?

• Formare profesională: Investițiile în educație și recalificare sunt cruciale pentru a pregăti lucrătorii pentru joburi verzi și digitale. De exemplu, un lucrător din industria textilă ar putea fi instruit pentru a opera mașini automate sau pentru a lucra în energie regenerabilă.

• Sprijin pentru IMM-uri: Firmele mici, afectate de costurile salariului minim, au nevoie de subvenții sau scutiri fiscale pentru a investi în tehnologii verzi.

• Dialog social: Sindicatele trebuie să colaboreze cu patronatele și guvernul pentru a negocia salarii minime care să susțină tranziția fără a genera șomaj.

Concluzie: un drum către echitate și sustenabilitate

Salariul minim este un instrument complex, care trebuie calibrat cu grijă pentru a susține competitivitatea economică, munca echitabilă și tranziția către o economie verde și digitală. În România, creșterea salariului minim la 4.050 RON în 2025 este un pas înainte, dar provocările rămân: de la presiunile competitive la nevoia de formare profesională. Prin dialog tripartit și politici bine gândite, România poate transforma salariul minim într-un motor al dezvoltării sustenabile, asigurând că nimeni nu este lăsat în urmă.

Tabel 1: Salariul minim în România și Europa (2025)

Sursa: Eurostat

Tabel 2: Factori care influențează salariul minim în România

Sursa: Eurofound